Follow by Email

Montag, 9. August 2010

impactul cauzei ”jos pistele de pe trotuar!” și cum aderăm la o cauză

Acesta nu este un text jurnalistic. Este - în mod vădit - un text relativ haotic. Precum tot ce se întâmplă în jur. Nu este concis și drept la obiect, nu este o știre, este o opinie și, indirect, o invitație la reflectare și, de ce nu, exprimarea punctelor de vedere.
Îmi place Facebook. Este singura platformă on-line pe care am rămas și îmi place tonalitatea neutră. M-am săturat de 10 ani de site-uri de joburi și matrimoniale unde toată lumea ”is looking for friendship”. Desigur că încă mai am de lucrat la chestia cu ”friends”, dar dacă tendința generală merge spre devalorizarea conținutului unor termeni, atunci nu ai cum să stai tot timpul în perpendicular. Ah nu, că două axe perpendiculare tot se mai intersectează la un punct. Cu paralelismul e mai greu, că mergi tot timpul în paralel cu ceea ce se întâmplă și nu te intersectezi niciodată cu cealaltă linie ....
Ne-am obișnuit, datorită universului virtual, să jonglăm cu foarte multe tematici și aspecte, fără să acordăm atenție deosebită unor domenii particulare și fără să discutăm despre ceea ce știm în primul rând. Deși românii au pretenția de a fi trecut, fără profesori și fără examene, de la socialism la capitalism, mentalitatea este tot cea din socialism, când lozinca era aceea a unei ”societăți socialiste multilateral dezvoltate, în care unul muncește pentru toți și toți pentru unul, ce-i al meu e și al tău”, așa că eram pregătiți, educați, instruiți și îndoctrinați să facem de toate, să rezolvăm orice și să ne dăm cu părerea în orice domeniu. Toată lumea (persoanele de față nu se exclud) scrie, toată lumea se consideră autor de texte jurnalistice, toată lumea invită pe toată lumea fără a filtra pe cine pentru ce tematică să invite, toată lumea dă click cu foarte mare ușurință la orice, adună imense mulțimi de ”prieteni” cu care nu schimbă nici măcar un salut, toată lumea se simte cool sau se simte datoare să intervină pe forumuri, pe domenii despre care habar nu are, să transforme orice într-o ”cauză socială” și să pretindă suportul automat al tuturor celorlalți. Mă invită cineva să devin adeptul clubului de pescuit .... păi ce se fac eu în clubul de pescuit, când nici măcar activitatea în sine nu o agreez?  Oameni care ucid din plăcere ....  dacă aș putea, aș interzice acest sport. Pescuitul și vânătoarea, le-aș interzice de imediat. De ce mă invită omul pe mine, când pe profilul meu apar foarte clar activitițile și interesele în jurul cărora mă învârt. În afară de faptul că am acolo un ”swimming”, în rest nimic nu se apropie de domeniul acvatic, totul are legătură cu terestrul și înălțimile. 
Contactele mele pe Facebook vin din domenii legate de sport în general. Mountain bike, trekking, climbing.
Am primit azi o invitație de a susține o cauză legată de un nou proiect foarte scump al Primăriei, de a amenaja noi piste pentru biciclete, pe trotuare. Cauza se numește jos pistele de pe trotuar! (cu semnul exclamării ca și un simbol al violenței verbale) - ceea ce te duce imediat cu gândul că se militează pentru mutarea actualelor piste. E vorba de București. Este o utopie. Este o chestie care dă bine și frumos exclusiv pe hârtie, aș îndrăzni să spun. Și asta din prisma unei analize foarte pragmatice a evoluției traficului și numărului de mașini din București din ultimii 4 ani. Și mai ales din prisma analizării educației la nivel de mase a tot ceea ce ține de trafic și comportamentul individual în trafic .... dacă vă uitați la unele aberații care au costat bani grei, amenajate chipurile tot ca urmare a comportamentului oamenilor ..... despre asta am scris în romania-este-o-tara-frumoasa-dar .... punctul 8
Când am văzut inițial mesajul m-am gândit că ”da, este ceea ce vreau și eu de fapt. La ce bun benzi pentru biciclete paralele cu carosabilul, dacă ele sunt blocate de mașini parcate și de pietoni, iar tu, ca și biciclist, dacă o iei pe carosabil, te poți pomeni amendat tocmai din cauză că rulezi în paralel cu banda de trafic dedicată ție!”. Și la drept vorbind, săptămâna trecută chiar am făcut un link  click here cu vreo 50 de fotografii cu mașini astfel parcate și l-am trimis, însoțit de o scrisoare, către Poliția Rutieră, concluzionând: ”Este aberant ca în centrul Bucureștiului, din cauza aplicării partinitoare a legislației, bicicliștii nevoiți să o ia pe carosabil să fie pasibili de amenzi, în timp ce autoturismele stau frumos parcate pe benzile lor. Găsiți o soluție, ori schimbați legislația rutieră, ori desființați pista de pe Bd. Kogălniceanu și de pe unde ar mai trebui prin București. Eu nici măcar nu voi opri bicicleta dacă mă fluieră vreun polițist pe motivul ăsta, merg pe carosabil pe riscul meu!”
Totuși am dat ”ignore” la cauza respectivă. Cel puțin pentru moment. Iată de ce:
1. În urmă cu ceva ani, pe forumul BateȘaua au fost discuții foarte aprinse despre ce fel de piste, unde și mai ales pe ce segment să se amenajeze: pe carosabil sau pe trotuar? Luni întregi s-a dezbătut subiectul înainte de a apare orice semn de dâră galbenă prin București.
2. Au apărut benzile, toate pe trotuare. Multe negândite. Nu îndrăznesc să spun că toate sunt negândite, pentru că nu le cunosc pe toate. Mie personal și banda din Herăstrău mi se pare absolut inutilă. Doar nu își imaginează cineva că ies oamenii la plimbare și nu vor călca pe cele două benzi paralele??? Sau că acestea nu vor fi blocate în week-end de chioșcurile cu souvenir-uri care se organizează toată vara??? Mie mi se pare doar că cineva avea nevoie de un proiect-paravan care să motiveze niște cheltuieli.
3. Argumentul acestei noi cauze este că ”am experimentat benzile pe trotuare, sunt inutile! Mutați-le pe carosabil!” Sună a argument, dar pentru mine nu reprezintă soluția căutată de bicicliști și de toți cei care promovează utilizarea bicicletei în București. Cei mai sportivi și mai tineri vor folosi oricum carosabilul, indiferent de existența sau nu a pistelor. Iar cei mai în vârstă, copiii sau cei care pur și simplu au ieșit la o plimbare la șosea se vor bucura de investiția deja făcută și vor folosi benzile de pe trotuare. 
4. Spuneam în alte comentarii de-ale mele că România avea privilegiul, începând cu 1990, nu să descopere roata și focul, ci pur și simplu să se inspire și să copieze din experiența altor țări. Lucru care nu s-a întâmplat pentru că s-a furat prea mult, s-a corupt prea mult și pe nimeni nu a interesat decât propriul buzunar și îmbogățirea peste noapte. România a trecut de la socialism la capitalism în decurs de o săptămână, fără nici un fel de pregătire. După 45 de ani de incriminare a capitalismului, desigur că nimeni nu știa în 1990 în ce constă capitalismul de fapt, privit ca o ciumă până în momentul acela. Singurele reverberații asupra ideii de capitalism, pe care le mai aveau românii muritori de foame, se reduceau la imaginea unei mese bogate, a unor haine colorate pentru copii și a lipsei de uniformă școlară, fără obsedanta bentiță, matricolă, cravată de pionier.
5. Mai spusesem într-un comentariu de-a meu că nu știu cum se face, dar in România totul este gândit de la final spre debut. Pistele de biciclete de pe trotuare sunt o altă dovadă a acestui lucru și cât de oportun au fost ele amenajate în multe locuri a constituit subiect de discuții pe forumuri la foarte scurt timp după inaugurarea lor. Desigur că apariția lor a fost un prilej pentru unii de a-și asuma niște merite, amenajarea lor a fost cu siguranță un prilej pentru alții de a-și mai cumpăra o vilă, un bloc, de a-și mai deschide vreo afacere și de a mai face vreo vacanță pe Lună. În linii generale, proiectul a fost bine primit și aplaudat. Faptul că aceste piste sunt în procent de probabil 70% impracticabile denotă faptul că nu au existat studii de fezabilitate, nu a existat interesul de a se gândi foarte bine investiția în sine. Era o căciulă de bani care trebuia golită și atât. Cel puțin asta este percepția mea ca și cetățean contribuabil, ca pieton, ca șofer și ca biciclist în capitala României. După o experiență de 4 ani ca pieton și biciclist în Germania. 
6. Revenind la cauza în sine, constat că românul nu se dezminte. Gândește iar invers.
a) nu există educație rutieră
b) carosabilul nu mai face față de mai mulți ani numărului de mașini, acolo unde sunt 2 benzi de circulație, devin 3 benzi în orele de vârf! Din păcate, carosabilul nu este elastic ..... și un prim pas ar putea începe cu o investiție a Primăriei în indicatoare de acest gen, nu?
c) conducătorii auto nu iau în calcul participarea la trafic, pe carosabil, și a altor elemente, cum ar fi bicicliștii. Abia dacă îi iau în calcul pe motocicliști, în virtutea faptului că un motociclist în trafic are dreptul legal de a ocupa spațiul unui autoturism, deci nu este obligat să se refugieze înghesuit pe dreapta carosabilului. Bicicliștii nu au acest drept din cauza vitezei reduse de deplasare.
d) sună redundant, dar continui: conducătorii auto nu au educația rutieră de a lăsa dreapta liber. Nici măcar atunci când au spațiu suficient pe stânga, tot nu o fac. Pur și simplu nu își dau seama și nici nu prea le pasă, căci nu sunt constrânși de nimic să se gândească la acest aspect.
e) Pistele de pe trotuare sunt de multe ori blocate de pietoni. Tot din lipsă de educație (în sensul pozitiv al termenului). Femeilor cu tocuri înalte li se pare mai ușor să meargă pe banda aceea asfaltată, în loc să se chinuie pe vreo piatră cubică. 
f) săptămâna trecută fotografiam în liniște, pe Bd. Kogălniceanu, un motociclist care tocmai iși parca motocicleta pe pista de bicicletă de pe trotuar, în spatele unui autoturism parcat exact pe pistă. Omul nu a avut nici cea mai mică intenție să respecte destinația pistei și chiar am schimbat două fraze, în care el îmi spunea că și motoreta lui e tot un fel de bicicletă, iar eu îi explicam că pista nu e loc de parcare nici măcar pentru biciclete! Am făcut fotografia și am plecat mai departe, alte 20 de mașini se înșiruiau frumos pe galbena dâră care a costat bani mulți la vremea respectivă.
7. De ce spun că românii gândesc și aplică invers, sărăcindu-se singuri?
În urmă cu exact un an, BateȘaua vroia să înceapă o acțiune de educare a conducătorilor auto, pietonilor și bicicliștilor. Conform educației primite în spiritul ”decât să stau degeaba, mai bine muncesc degeaba”, m-am oferit voluntar (între timp, datorită abordării specifice, m-am cam lecuit și  de acest voluntariat).  Eram puțini, la prima întâlnire (și unica în decurs de jumate de an) am fost ăn total doar 5 oameni. Trebuia să ne constituim în mai multe echipe de voluntari și să împărțim fluturași cu toate detaliile: cum ar trebui să mergi ca și conducător auto, ce spune legislația, la ce să fii atent, cum să te comporți ca și biciclist față de șoferi și de pietoni, cum să te comporți ca pieton față de bicicliști, cum să te comporți ca șofer față de biciclist. Din păcate, deși am fost câțiva voluntari și chiar un șef de echipă, BateȘaua a tergiversat proiectul din motive necomunicate timp de mai multe luni. Astfel că, deși mă bucuram să fiu toată vara trecută în trafic și să fac aceste ore de educație, în luna octombrie am anunțat că disponibilitatea mea pentru proiect a obosit și, din lipsa totală de comunicare pe parcursul a vreo 5 luni de zile, mi-am redirecționat energia pe alte proiecte. Șeful de echipă a avut și el aceeași abordare, ceea ce este de înțeles. Teoretic, proiectul era bun. După vreo 3 luni de derulare practică a proiectului, urma să ieșim cu câte un reprezentant al Poliției Rutiere și să se aplice amenzi celor care blocau pistele cu mașini parcate neregulamentar.  Abia după aceea poți vorbi despre o implementare a unor piste și pretenții, după ce informezi și educi pe toți cei implicați în trafic. Eu așa zic că e rațional și eficient. Legislație, informare, acțiuni, control și amenzi.
8. Să menționez și faptul că nici bicicliștii nu prea au idee de anumite reguli în trafic, care mai ales pe carosabil le pot salva viața! Câți bicicliști ați văzut că semnalizează schimbarea de direcție, depășirea, intrarea pe bandă sau oprirea? Eu am văzut extrem de puțini. Ori chestia asta trebuie învățată și aplicată ca și obligativitate pentru siguranța tuturor. Dar la noi se circulă, așa cum deja am dezbătut pe www.ciclism.ro, fiecăruia după cum i se fâlfâie! Teribiliștii pe două roți, care sunt destui la număr, consideră că nu deranjează pe nimeni dacă circulă după propriile lor reguli și cine circulă prin București știe foarte bine la ce mă refer. Insistând pe partea de educație, câți din cei care citiți sau cei pe care îi cunoașteți știați dinainte cum semnalizează biciclistul intenția de oprire? Ei bine, și mai puțini șoferi știu acest semn. Ca urmare, oricât ar gesticula,  dacă nu vorbim toți o limbă comună și nu codificăm și decodificăm corect simbolurile, nu rezolvăm absolut nimic și în caz de accident nici măcar nu se va realiza cine, ce și de ce a greșit. E ca și cum urli în urechea surdului, de la spate și te enervezi că nu se dă la o parte!
9. Având în vedere cele expuse mai sus, de ce să mă aventurez iar într-o ”cauză” care nu are nici o bază, nici o rațiune, decât voința unor bicicliști de a fi așa cum vor ei. Vreți piste exclusiv pe carosabil? Pe riscul vostru? Sau în caz de accidente veți avea pretenția să fiți despăgubiți, îngrijiți și eventual să căpătați o rentă viageră pe viață pentru faptul că v-a deschis unul portiera din dreapta mașinii în timp ce el stătea la semafor sau la coadă pe pod, iar voi aveați vreo 200 de m liber pe dreapta și vă deplasați siguri pe voi cu 25 sau 30 km/h? Asta e ideea? Aveți cumva de gând să și citiți, aplicați și respectați regulile elementare de circulație? Că deh .... doar sunteți în trafic, chiar și pietonii li se supun.
10. A avea o idee, chiar și bună și chiar și îndreptățită nu înseamnă automat să ieși cu ea în public. Eu zic că trebuie un pic schițată și discutată inginerește la modul cel mai serios. Apoi ieși cu ea în public, prezentând niște elemente de bun simț: argumente pro și contra, avantaje și dezavantaje. Alfel se numește manipulare.
Îmi asum orice aș fi înțeles greșit. În concluzie, am exprimat această opinie pornind de la titlul cauzei respective, nu de la ideea de fond a cauzei respective, chiar dacă mie realizarea unui astfel de proiect acum în București, când nici măcar nu s-au găsit soluții pentru fenomenul parcării, mi se pare foarte imatură. Una este să ceri imperativ ”jos pistele de pe trotuar!” și alta este sa spui ”NU pistelor noi pe trotuare, avem și noi dreptul la carosabil!” - de exemplu ....
În altă ordine de idei, cred că mulți pensionari se vor gândi că cele 5 milioane de euro ar fi putut avea o destinație mai umană până una-alta (nu interesează aici linia de buget, cine ce căciulă are, ci impactul sonor a ceea ce se întâmplă și implicațiile care vor ține de viață vs. moarte, a trăi vs. a supraviețui etc.). Este regretabil că amestec tematicile, dar mi se pare inevitabil și de bun simț la momentul actual.
06.06.2010 - anka
P.S.1/07.06.2010
Iar am făcut fotografii cu piste de bicicletă blocate de autoturisme și motociclete. Draga de ea, chiar și o dubă cu număr nemțesc bloca pista la mica benzinărie dinaintea Facultății de Drept, dar șoferul nu era, l-aș fi agățat la o întrebare, dacă la el în țară și-ar permite chestia asta .... acum, dacă stăm strâmb și judecăm drept, un număr de înmatriculare made in Germany nu implică automat că este vorba de un posesor sau un șofer neamț, nu? Că de când cu intrarea in UE și cu globalizarea asta .... nici pe sexe nu ne mai recunoaștem între noi uneori ... :-)
În timp ce pierdeam timpul oprind bicicleta, scoțând aparatul etc. etc. etc. mă și gândeam: ”ha, ce ne mai place haosul ăsta! De fapt nici nu vrem să fie ordine, ne-am dezminți ginta latină! Păi biciclistul se revoltă că șoferistul parchează aiurea. Șoferistul ce să spună, atunci când biciclistul trece pe roșu sau intră prin intersecții aiurea, sau virează fără să semnalizeze? De ce să fie biciclistul mai șmecher? Că el nu are număr de înmatriculare, nu îl prinde poliția la o adică, nu se alege cu carnetul luat, nici cu amendă, nici cu puncte, nici cu penal .... uite eu aseara, par examplă: eram pe Iuliu Maniu, doar ce trecusem de gura de metrou dintre Statuia Leul și eram pe pista de biciclete, pe carosabil fiind teroare. Și ajung la zebră. Loc unde pista de biciclete o ia la stânga, să traverseze. Aveam viteză aproape nulă, tocmai se dăduse verde la mașini, dar intrarea pe zebră era ocupată de o ”pietoancă” care, deși m-a văzut că vin și m-a auzit că dau un claxon de bun simț, nu și-a mișcat fundu la o parte. Eu de bun simț, nu am dat peste ea .... și la o diferență de câțiva mm probabil, pedala bicicletei s-a agățat de ridicătura trotuarului și s-a dat peste cap exact 360 de grade și evident eu am fost întinsă pe jos, dar totuși norocoasă ca reușisem oarecum să mă desprind de cadrul bicicletei, altfel făceam și eu un hopa-mitică în cap (aveam casca, ce-i drept!). Păi și ce să-i fac eu ”pietoancei” mai mult decât să o numesc idioată și ignorantă? Avea ea vreo vină ? Nuuuuu! Că doar pietonii nu dau examen de ieșit pe stradă, nu?  Și pentru că trăim într-o societate unde am ajuns să ne scuzăm cu ”Vai tu, iartă-mă că îndrăznesc să trăiesc și să-ți fur aerul!” (Nu râdeți, este replica pe care eu am dat-o cuiva în metrou! Tipa s-a înroșit toată și s-a pierdut în mulțimea pestriță, se întâmpla astă iarnă!). De ce suntem noi șoferii mai proști, că doar împărțim același trafic și ne supunem aceluiași cod rutier? Ia să vedem cum ar fi să cerem și noi instituirea carnetelor de condus biciclete în trafic, de dotări obligatorii, de purtat cască (că și noi suntem obligați să ne punem centura aia care ne strivește burta!!! Și dacă ce? E burta mea!!), de taxe de înmatriculare, cu tot cu număr, de taxă de drum, de asigurare obligatorie ..... Păi ce, suntem mai proști???”
P.S. 2 Apropos, știți ce amendă plătește în Germania un biciclist dacă e oprit de  Polizei pe timpul zilei și se constată că nu are lumini pe bicicletă? Eh, aveți idee că se poate și asta? 50 EURO. 
P.S.3 Rulam azi (10.06.2010, 15:50) pe două roți pe Iuliu Maniu, spre Autogara Militari. Am trecut de intersecția cu Dezrobirii și după ce am depășit spațiul dedicat pieței de fructe și legume am intrat pe strada din dreapta, unde mașinile au interzis, fiind cu sens unic. Deci și bicicliștii ar avea interzis, nu? Deci eram în culpă. Vroiam pur și simplu să intru în piață și asta presupunea vreo 20 de metri pe strada respectivă. Din față venea o mașină, abia pornise. Omul avea dreptul să nu oprească, căci eu eram pe semn interzis. Eu am oprit, dar șmecheria din mine nu s-a abținut să îi spună: ”Ai fi putut să mă lași să trec...” ”Da de ce să te las cucoană? Că ești pe interzis!” ”Uite d-aia, ca s-arăți că ești un domn!”
Altă replică nici nu puteam să am și știam că nu am dreptate, mă iritase doar faptul că pe el l-ar fi costat doar 2 secunde să nu apese pe accelerație, timp în care eu aș fi avut timp să trec (locul era strâmtat din cauza unei mașini parcate, asta era toată tărășenia de fapt) și el nu ar fi pierdut nimic. Dar așa, eu având și rucsac greu pe spate, fiind și caniculă, a trebuit să opresc și să mă feresc, ceea ce era un disconfort pentru mine.
Ce vreau să demonstrez prin acest exemplu?
Faptul că bicicliștii s-au obișnuit să ceară, să pretindă, să se adune, să critice șoferii. Le facem poze că ne ocupă pistele și vrem să fie amendați. Ne luăm de ei în trafic că nu țin cont de noi. Avem dreptate. Toată lumea are relativ dreptate. Legile au apărut tocmai pentru că fiecare crede că dreptatea și logica sunt de partea lui. Atunci a venit legiuitorul cu un punct de vedere obiectiv și nepărtinitor, încercând să împace toate părțile implicate. Foarte multe chestii ar putea intra în armonie dacă am fi un pic mai umani, dacă am acorda mai multă reciprocitate, dacă nu doar am cere și pretinde, ci și dacă am oferi și am da ceea ce cerem și pretindem. Toamna trecută, pe un forum, tot așa luată de val de mișcarea asta cu pedalatul (habar nu am cum am ajuns să îmi consum timpul și energia pe ea, căci pot pedala și fără să-mi pese, doar să fiu atentă), mi-a trântit-o un tip: ”Și caaare e probleme de fapt cu toate aceste dezbateri? Eu pedalez pentru că îmi place, pot s-o fac și fără acest forum, pot s-o fac și fără BateȘaua, mai există și alte cauze pe lumea asta, nu înțeleg de ce îți cheltuiești atâta patos într-o cauză inutilă? Vrei să pedalezi? Fă-o, nu te oprește nimeni, fiecare e pe cont propriu!!”
Sunt de acord cu el. 
P.S.4. 09.08.2010 - citeam azi pe ”portocala mecanică” ceva legat de faptul că nu toți merită să fie bicicliști. Interpretările din comentarii denaturau mesajul, ca și când s-ar fi spus că nu toți ”au dreptul” să fie bicicliști. Apar modest tot mai multe bloguri și ”leaderi de opinie” și, inevitabil, apare contradicția și contrazicerea în abordări. Am subscris ideii inițiale a autorului și mi-am adus aminte că într-o zi, săptămânile trecute, pedalând pe Virtuții spre locul meu de muncă, era un tembel care pedala ca pe arătură și avea pe ghidon fixate două boxe din care urla o muzică îndoielnică. Exact ca un șofer manelist, la volanul unui Hammer, cu volumul dat la maxim și geamurile lăsate. Nu doar că aceste specimene nu merită, dar nici nu ar trebui să aibă dreptul să iasă în trafic, mai ales pe bicicletă!!

1 Kommentar:

  1. am citit si eu articolul de pe portocala.. mixed feelings: are dreptate intr-un fel, dar pe de alta parte, mi se pare ca este foarte condescendent si plin de dispret. prea multa ura intre noi...

    dar in alta ordine de idei, apropo de pistele de pe trotuar: duminica, am fost din drumul taberei in floreasca si inapoi. am plecat pe la academie, eroilor, facut stanga la berzei si de acolo victoriei, aviatorilor, etc. cand mergeam spre victorie, evident pe strada, era sa ma loveasca un sofer care dadea cu spatele, fiind parcat pe prima banda- nervi, injuraturi, pierdut speranta in oamenii din orasul asta.
    am ajuns apoi pe aviatorilor- celebrele piste de biciclete- pe care le voi folosi in zona aia atat timp cat vor exista, pentru ca momentam e si piatra cubica pe strada, si traficul infernal. Mergand, imi apare in fata un barbat, destul de tanar, care fusese atras de puterea hipnotica a benzii galbene, cu toate ca trotuarul este imens. O doamna mai in varsta, care trecea pe langa el ii spune: "vezi ca e pista pentru bicicleta, nu mai merge pe acolo" si ii face semn sa se dea- trec pe langa ei zambind- speranta regasita :-)

    inca ceva: mergeam pe Elisabeta intr-o zi, directia eroilor, pe strada, si vad o fata care abia isi tinea echilibrul pe o bicicleta inchiriata de la Drept, mergand pe "pista"- nu as fi vrut sa o vad in alta parte sincer, mergea foarte bine unde era :-)

    in concluzie, pe mine nu ma deranjeaza ca exista aceste "piste" in unele locuri.. e utopie sa ne gandim ca o sa investeasca cineva in infrastructura adevarata prea curand, mai ales ca nu exista atat de multi biciclisti incat sa se justifice..

    AntwortenLöschen