Freitag, 27. Mai 2011

ne țăcănim din ce în ce mai rău. sau mai tare?

-->
Frate, ne țăcănim pe zi ce trece. Cum să fii frate ”urechiat” telefonic de organizatorul unui concurs sportiv? Și încă de 3 ori în aceeași convorbire de câteva minute?!
M-am dus să-mi ridic chitul de participare pentru concursul de mâine, detaliile după concurs. Dar acum trebuie să mă descarc. Am făcut efortul să mă duc de la mine, din cucuieții din câmpul măsii, la ei, ca să le ușurez munca pentru mâine dimineață. Și pentru că țin și apreciez organizarea. Și pentru că îi respect pentru munca depusă. În momentul în care am primit deja diploma de participare, care pe site era denumită cu mare fast ”diplomă de finalist”, probabil m-am blocat atât de tare, încât am lăsat taman numărul de participare pe masă. Mi-au înmânat diploma și o broșură publicitară (în care ar fi încăput la fix numărul laminat de participare), am închis rucsacul și apoi am mai zăbovit 5 minute prin magazin, m-am uitat la niște căști haioase pentru copii. După care a mai durat vreo alte 5 minute până mi-am luat armăsarul proaspăt revizuit și cu cauciucuri noi și mi-am văzut de drumul de retur către casă, cei 12 km. Ups, și când am ajuns acasă mi-am dat seama că nu am numărul. Ce să fac? Era 21:53. Totuși am sunat organizatorul. M-am gândit că dacă au stat la înscrieri până la ora 21, cu siguranță sunt treji. Am început conversația cu o foarte clară și apăsat rostită formulă de scuze pentru deranj, am explicat cine sunt și ce problemă am și am fost întâmpinată cu ”da, vă rugăm ca pe viitor să fiți mai atentă!”. Tonul cu care am fost apostrofată mi-a uscat saliva de sub limbă. Și tonul a continuat cam la fel pe tot parcursul conversației, pe banii mei. Nu-mi venea să cred ............... i-am spus domnului respectiv că OK, regret incidentul, mi-am cerut scuze deja de două ori, dar chiar nu am chemarea necesară pentru a mă duce să mă spânzur aku!!
E de discutat pe tema asta, pe bune. E gravă rău. Așa că mâine voi intra în penitență și mă voi biciui temeinic pe unde apuc și pe unde doare mai rău. Frate, ne țăcănim din ce în ce mai rău. 
Comana Race 2011 - nu voi mai participa la nici un concurs organizat de acest individ! Parcă Radu Savin îi zice, să fie el sănătos și atitudinea lui!

Mittwoch, 18. Mai 2011

Peugeot prin Eurial Militari


Am și eu un Peugeot. Cumpărat direct din curtea reprezentanței Peugeot, în 2006. Un second hand excelent, nu mașina visurilor mele, dar nu am nici o plângere majoră, toarce ca o pisică răsfățată. Și a și fost tratată precum o pisică de rasă: fără violențe, cu grijă, revizii regulate, reparații prompte, grijă maximă. Am rulat puțin cu ea, evident că din cauza resurselor financiare limitate. Are aproape 30.000 km la bord. Da, știu, incredibil.
Ei bine, peste iarnă a stat sub husă, la liniște. Acum vreau să-i schimb șosetele, le-ajunge, sunt crăpate, uscate. E mai bine să le schimb.
Cum eram obișnuită și mă simțeam familiară la Eurial Militari, ei au fost primii cărora m-am adresat. 
Menționez că pe site-ul Eurial scrie frumos, negru pe alb: Cine suntem? Suntem o echipa tanara, pregatita, dinamica, gata sa faca fata tuturor situatiilor si care va sprijina in gasirea solutiilor optime pe care le cautati in aflarea raspunsurilor Dvs.”
Intru pe site și vreau să completez formularul lor on-line, standardizat. Aveam nevoie de o serie de informații foarte exacte:
1. Cum, când aș putea veni la o evaluare gratuită, poate există o soluție pentru mine să pot schimba acest SW pe un model mai micuț și poate mai nou.
2. Cât mă costă un schimb de 4 șosete? Vroiam prețurile la anvelope, recomandări pentru tipuri de anvelope, precum și tariful manoperei.

Formularul on-line nu funcționează. Probez de mai multe ori, după jumătate de oră renunț. Și atunci concep și trimit o solicitare pe e-mail, cu rugămintea să mi se răspundă cu informațiile cerute.
A doua zi mai trimit solicitarea o dată. Primesc un telefon. Din păcate, mergând pe o curbă de încredere deja câștigată de cei de la Eurial Militari în decursul ultimilor 5 ani, nu-mi notez numele domnului care mă sună. Stăm pe telefon cam zece minute, ca să-și completeze toate detaliile. Deși nu făceam altceva decât să îi povestesc din nou ceea ce scrisesem în e-mail. Deși nu făceam altceva decât să îi mai spun și verbal faptul că mașina se regăsește cu întreg istoricul ei în baza lor de date. OK, trecem peste toate aceste proceduri de genul ”ne facem că muncim”. Vrea să îmi înșire la telefon prețurile anvelopelor. Îl opresc și îi spun că doresc să primesc răspunsul în scris, cu răspunsurile la toate întrebările. Nu frate, nu am acum hârtie și pix să stau să notez și da frate, vreau variante, nu un singur tip de anvelopă, eventual cel mai scump. Vreau să beneficiez de dreptul meu de a alege dintr-o paletă de produse. E complicat? E absurd?
Hm, nemulțumit, domnul X se conformează totuși și promite că voi primi curând informațiile respective.
A doua zi, nimic. Retransmit e-mailul.
Mă sună dl. Cristian Miritoiu, specialist vânzări. ”Cum, nu v-a sunat ieri un coleg de-al meu? Că eu am înțeles că ați rezolvat. ” ”Nu, nu am rezolvat nimic. Da, m-a sunt, dar fără să și rezolvăm. I-am spus povestea e-mail-ului din nou și a promis că trimite informațiile în scris. Nu am primit nimic. Alfel să știți că nu trimiteam aiurea din nou solicitarea.”
Și domnul Miritoiu, după ce îmi spune că manopera de schimbare a cauciucurilor este gratuită dacă achiziționez anvelopele de la ei, cade în aceeași eroare de a dori să-mi dicteze la telefon niște prețuri.
”Nu le vreau la telefon, nu am condițiile să iau notițe. Este atât de complicat să trimiteți o ofertă, niște prețuri?” ”O să vă trimit broșura .....” ”Nu-mi trimiteți broșura cu toate tipurile și dimensiunile, pentru că NU știu ce să aleg, am mai explicat chestia asta. Știți exact despre ce mașină e vorba, trimiteți tipul de anvelopă și tariful, răspundeți la obiect. E așa de complicat să scrieți 5 rânduri?!”
I-am conceput e-mail-ul de răspuns și i l-am trimis, dacă vroia, dacă era un profesionist, dacă era tarlaua lui personală, domnul respectiv ar fi completat acolo doar niște cifre, adică prețurile pe care le așteptam eu mură-n gură. Dar ..... ziua trece, salariul merge, nu?
Evident că Măria-Sa, Prestatorul, a făcut tot cum vrea el. Aici intervine Orgoliul și dorința prestatorului de a-și educa clientul cu orice preț. Chiar dacă e client vechi, chiar dacă e client fidel, chiar dacă este un client care precizează de la bun început că el nu știe și nici nu are de gând să înceapă să citească anvelope și să studieze problema. Este un client care plătește în primul rând o Atitudine și O Calitate Superioară a unui Serviciu de Consultanță!! Deci eu sunt dispusă să te plătesc pe tine pentru a-mi face mie un serviciu pe care tu îl ai și îl oferi, căci din asta trăiești. Pretenția mea este să ai grijă de toate detaliile și prin banii în plus pe care îi încasezi de la mine să îmi asiguri mie calitate, o atitudine profesională și siguranță. Care este problema, Eurial Militari????
Ca urmare, în mod ilogic și total în contradicție cu cele discutate la telefon, primesc pe e-mail BROȘURA cu anvelope pentru toate tipurile de mașini marca Peugeot. Faptul că eu l-am rugatnu facă acest lucru nu a contat deloc. Fapt pentru care nu pot decât să-i mulțumesc și chiar să îl felicit.
 Ceea ce m-a înfuriat de-a dreptul a fost însă faptul că e-mail-ul începea astfel:
In atasament aveti oferta pentru anvelopele  de vara.
Pretul pentru montaj (4 avelope) pe jante de tabla este 140 Lei TVA inclus,  daca le montati pe jante de aliaj pretul este de 160 lei TVA inclus.”
Prima greșeală e clară: Îmi trimite o broșură pe care eu am refuzat-o deja telefonic, deci nu răspunde punctual la solicitarea mea. Ca și cum chiar trebuie să mă pricep la anvelope și schimbări de anvelope.
A doua greșeală: Îmi trimite doar anvelopele de vară. Deși eu în solicitare, dar și la telefon, precizasem că vreau și de iarnă, și de vară, și all season dacă mai există. De unde știe el că nu vroiam să cumpăr și anvelopele de iarnă?! Ah, că nu are nevoie de bani și nu îl interesează să vândă este deja altă problemă. Sau că îi este lene.
A treia greșeală: Adică cum manopera costă????
În urmă cu 3 minute la telefon manopera era gratuită. Acum costă?!?!?! Așa vă prostiți toți clienții??? D-aia vreți voi să dictați prețuri la telefon? Ca să nu vă asumați nici o responsabilitate, să prostiți apoi clientul??

M-am îndreptat spre Eurial Otopeni, în celălalt capăt al Bucureștiului.
Experiența cu cei de acolo a fost relevant mai pozitivă.
Formularul on-line de pe site a funcționat. Și am primit și răspuns prompt, de la domnul Ștefan Margulescu. După ce mi-a trimis prețuri pentru două tipuri de anvelope și după ce mi-a și explicat cam cum este cu citirea dimensiunilor, totul părea OK. M-am dus la mașină – aici nu am avut pretențiile pe care le avusesem către Eurial Militari, pentru că eram conștientă de faptul că în baza de date a Eurial Otopeni nu se afla și mașina mea și atunci am fost mai flexibilă -, am văzut și eu ce și cum pe cauciucuri, am notat, apoi m-am uitat în cartea de identitate a mașinii. Ca să văd acolo că .... ups ..... tipul de anvelope recomandat de domnul Margulescu nu era omologat pentru mașina mea. Deci, dacă îl credeam pe cuvânt și făceam prostia de a nu verifica, mă și trezeam probabil cu niște anvelope ilegale pe șoselele patriei. De ce ar face Eurial Otopeni așa ceva? Desigur că l-am rugat pe dl. Margulescu să-mi explice de ce mi-a trimis o ofertă pentru niște anvelope pe care, legal, nu am voie să le montez pe mașină.
”Va transmitem oferta conforma:
Pirelli 195/55 R15 85V - 476 lei/buc
Kleber 195/55 R15 85 V - 366 lei/buc.
Aceste dimensiuni nu sunt pe stoc.
Va cerem scuze pentru prezentarea unei oferte neconforme intrucat initial nu am avut datele necesare.”
OK, am acceptat scuzele, nu insist prea mult aici pe cine ce vină are, poate că pe o mașină ca a mea se potrivesc și alte șosete .... nu mă pricep. Dar răspunsul asta de genul ”Aceste dimensiuni nu sunt pe stoc.”  m-a blocat în intersecție. Omul a închis computerul și a plecat acasă, că doar era vineri. Și cu clientul cum rămâne, din moment ce acesta îți spusese dinainte că ar vrea să vină cu mașina luni dimineață?
Ce înseamnă frate ”nu sunt pe stoc”??  Nu cumva urma o logică completare la această informație? Ceva de genul:
Nu sunt pe stoc, dar se pot comanda. Acest lucru înseamnă achitarea unui avans în valoare de X și durează Z zile până la livrare. Vă putem programa în ziua de Y la ora Q.”
Dar nu spui sec ”nu sunt pe stoc” și pleci acasă apoi.
E ca și cum mă trimiți la plimbare, ai obosit de mine, nu vrei să vinzi, ai închis șandramaua.

Oricum, în încheiere, nu pot decât să le mulțumesc celor de la Eurial Militari și Otopeni că m-au ajutat să pierd ceva timp, dar să învăț câte ceva despre anvelope și să economisesc mai multe sute de lei. Dacă ei nu au dorit banii ăștia, eu și alții ne bucurăm de ei din plin.
SuccesURI ambelor echipe! Păcat!
ORIENTAREA CĂTRE CLIENT - LECȚIE BETON!  

Montag, 9. Mai 2011

Răspunsuri de la un președinte

Imaginează-ți că vrei să te înscrii pe un web site (profil alergare, maratoane și alte competiții). La finalul formularului de înscriere ai o fereastră unde trebuie să menționezi ce lungime are un maraton de alergare. Tu știi că un maraton are 42 de km. Formatul cerut este xx,yyy. Tu știi sigur că un maraton are 42 de km. Ce poți să scrii acolo? 42,000? 42?
Chestia e că nu te poți înscrie pentru că nu se potrivește ceva.
OK, no problem, întrebăm. Comunicăm, că d-aia suntem oameni :-)
 Și întrebi frumos care este eroare, care este secretul, ce trebuie trecut în fereastra respectivă?
 Răspunsul sosește fără semnătură (”hey, ți-a răspuns, ce vrei mai mult?! - o să sară unii): 
42,195 ...o chestiune pe care o stie orice alergator de maraton  (si nu numai)
Cum comentezi răspunsul primit?
Cum te simți?
Cum reacționezi?
Ei bine, eu am reacționat, altfel n-aș fi eu (!) Răspunsul căpătat: am aflat numele și funcția persoanei respective. Care mi-a spus că nu am simțul umorului. Că sunt prea sensibilă. Adică citez: 
”Draga Anca,
Sunt (cutare-cutare, nu contează numele acum), administratorul siteului si presedintele Ro Club Maraton.
 Era o gluma, dar se pare ca esti mult prea sensibila pentru forumul nostru.
 Ramai cu bine!”
Concluzia este evidentă: 
Ne tutuim toți, indiferent de ce și cum, valoarea politeții a dispărut de foarte mult timp, e deja penibil să mai amintesc că limba română are și un pronume personal de politețe. 
Domnul președinte este deasupra tuturor muritorilor, cu atât mai mult cu cât aceștia sunt ”mult prea sensibili” pentru site-ul respectiv. 
Ah, și domnul președinte gestionează un site, probabil că da, este tarlaua domniei sale, ceea ce totuși nu ar trebui să îi permită să arunce răspunsuri de genul acesta precum aruncă agricultorul sămânța pe ogor, anonim și într-o dungă. 
Dar acestea sunt doar pretenții pentru un anumit nivel de conduită într-o societate grav bolnavă, nu?
Desigur că am încercat să îi explic domniei sale care e nuanța cu simțul umorului aruncat în maniera respectivă, dar ..... a fost un demers absolut inutil.  Desigur că am încercat și să-l fac să accepte ideea că nu, nu toată lumea și nu oricine știe de cei  ,192 m, majoritatea ignoranților știu că un maraton are pe undeva pe la 40 de km. 
Dar ..... omul trăiește doar în lumea celor 42,195 km și mai mult nu vrea să accepte! 
Îi doresc numai bine și cât mai multe maratoane. Dacă el crede că prin această atitudine atrage și câștigă oameni - cel puțin e una dintre declarațiile postate pe site -, atunci nu pot decât să deplâng lucrurile din jur și pe viitorul îndepărtat al acestei societăți care dă cu piciorul la detalii. Detaliile formează întregul însă, așa cum oceanele sunt formate din picături.

Samstag, 7. Mai 2011

călătoresc

VREAU SĂ FIU FERICITĂ

Este asta o destinație, sau o călătorie? Care ”asta”? Despre ce discutăm, de fapt? Despre ”vreau”, despre ”să fiu” sau despre ”fericită”? De ce nu spun mai scurt, ”vreau fericire!”? Vreau să am sau vreau să simt? Pot să simt având sau neavând? Este fericirea un cuvânt gol, un ambalaj fără conținut, o formă fără fond?
Nu m-am simțit vreodată fericită având ceva anume. Toate momentele mele de fericire sunt legate de ceva nepalpabil. Când îmi doresc un lucru, un obiect sau un rezultat bun la un examen, mă simt mulțumită. Fericirea însă îmi respiră prin toții porii atunci când călătoresc, cînd sunt într-un avion și zbor deasupra Pământului, peste zone virgine ale Terrei, atunci când iau un tren, atunci când merg prin pustiu și sălbăticie, când mă bate vântul, când urc în altitudine pășind pe poteci umblate, dar pustii la momentul trecerii mele, când văd munții Planetei și îi simt având grijă de mine, când mi-e frig și foame și nu știu cât mai am de mers – probabil de aceea nici nu acord așa o mare atenție hărții din rucsac -. Mi-e dor de Himalaya și în momentul ăsta ........ a trebuit să întrerup scrisul, căci ochii mi s-au umflat de lacrimi și durere. Mintea îmi este obsedată de întinderile din Himalaya. Aproape zi și noapte. În conștien și inconștient, în somn și trăire. Nimic, nimic nu se poate compara cu ceea ce este acolo și mă tem că nu pot explica. Ador natura, mă identific cu muntele într-un fel aparte, am văzut și am pipăit cu piciorul mai multe vârfuri maxime ale unor țări și continente, m-am rătăcit pe coclauri probabil neumblate, nemarcate, am trăit geruri, vânturi, ploi, furtuni, dar și arșită, foame și nesomn, am privit în cratere de vulcani, am fotografiat erupții de vulcani, am strâmbat nasul la mirosul de sulf ce iese permanent din cel mai înalt vârf al Spaniei, am cântat și am plâns de extaz și de epuizare, am simțit teama, adrenalina, mi-am încetinit pașii pentru a amâna ieșirea din anumite zone. Am trăit cu maximum de trăire mii de pași și deja mii de kilometri străbătuți cu rucsacul în spate. Ei bine, dintre toate zonele bântuite – nu atât de multe pe cât mi-aș dori -, întinderile himalayene m-au furat și mă subjugă, mă fac să simt durerea Dorului. Nici nu am nevoie să mă uit la fotografiile făcute pe trasee, am totul atât de viu în fața ochilor, încât mă trezesc uneori nopțile inundată de culorile acelor ținuturi. Pare o nebunie să spun că iubesc chiar și frigul îndurat, dar totul devine atât de complexat în momentul când ajungi să vezi ceea ce am văzut eu în drumurile mele prin Himalaya.
Afară plouă, se apropie miezul nopții, tună, fulgeră, se aude ritmul ploii, miroase a ploaie și a verde, iar în mintea mea lapovițează ........... va fi o mare mocirleală mâine la Prima Evadare și anul acesta eu lipsesc de la un eveniment frumos.

ne înciudățim

Suntem comunitatea X. Nu contează domeniul și dimensiunea. OK, ”comunitate” e puțin prea pretențios spus. Ce suntem de fapt? De la câteva zeci, am ajuns câteva sute de indivizi care ne întâlnim cu ocazia anumitor evenimente organizate. Desigur că în cadrul ”comunității” există și surorile mai mici, ”bisericuțele”.  Poate că cei din ”bisericuțe” se mai întâlnesc și altfel, dar în general vorbind, comunitatea se întâlnește, cum spuneam, cu ocazia unor activități și evenimente organizate. Deci înseamnă că există acolo un element comun destul de puternic care ne reunește de fiecare dată. Ne știm după nume și renume, conexiunea dintre nume și figură o facem uneori doar în baza informațiilor de pe diverse forumuri unde apar postate fotografii, nume și semnături. Uneori, pauza dintre întâlniri poate fi de multe luni, alteori doar de zile sau săptămâni, depinde de sezonalitate. Ah, uite, ăla probabil e D., parcă seamnă cu D. din poza cutare. Și tipa aia .... n-o fi M.? Cu siguranță, chiar ne-am dialogat pe un forum.

Deci s-a înțeles contextul, nu? Care e ciudățenia?

Acu vreun an colaboram cu o publicație de business și eu personal mă axam pe articolele legate de outdoor. Am devenit un pic vizibilă pe internet, și pentru această comunitate. Și primesc un mesaj de la donșoara/donșorul Y, că dacă nu aș vrea să scriu un material și despre ei.

Y mă știa, dar niciodată nu avusese cel mai mic interes să vorbească cu mine direct. Acum apăruse un interes, deveneam deodată bun de abordat.


Eu m-am bucurat și am prezentat proiectul managerului publicației. Care inițial a spus desigur, dar apoi proiectul a căzut, pentru că materialul nu ar fi putut fi publicat în sensul celor dorite de Y. Ar fi fost  un material de promovare. Ori la publicația respectivă, nu se promovează. Se pot încheia contracte de promovare, pe bani, ceea ce este cu totul altă poveste.

Mie personal mi-a părut rău, dar asta e.

I-am comunicat lui Y ce și cum și cu asta s-a încheiat și ”the keep in touch-ul” nostru.


Au trecut luni de atunci. Am ținut și eu o prezentare publică între timp, desigur că am invitat și comunitatea, dar interesul a fost minim.

Acum, cu ocazia unor acțiuni organizate, mă intersectez cu Y. Desigur că mie mi se părea normal să ne vorbim. Dar lucrul acesta nu s-a întâmplat. S-a uitat la mine ca prin geam. Eram din nou neinteresant.  Dacă stau bine să mă gândesc, ”ne știm” de vreo 2-3 ani. Și niciodată nu am schimbat vreun cuvânt atunci când ne-am aflat în imediata proximitate.

Vi se întâmplă și vouă chestii d-astea? Vă gândiți vreodată la ele? Cum vi se par? Mie mi se par ciudate.
P.S. Între timp am încheiat și colaborarea cu publicația respectivă, care nu s-a putut decide dacă evenimentele outdoor pot fi integrate de-sine-stătător în structura dorită. Colaborarea s-a încheiat în nici un termen, pur și simplu a dispărut motivația, interesul și comunicarea. Acestea sunt adevăratele procese de non-comunicare care, după părerea mea, ne ucid spiritul. Stilul ăsta de ”în coadă de pește” îmi dă mie foarte mare bătaie de creier (!)

Donnerstag, 5. Mai 2011

Mitul Allianz

Ce este ”mitul Allianz” în România? 
Conform mesajului de întâmpinare, ești salutat cu un ”Bine ați venit la Allianz-Tiriac”.
Dacă vrei să ”descoperi cine” este Allianz, dai click și citești: ”Am pus permanent în centrul preocupărilor noastre clienții noștri, oferindu-le soluții performante, adaptate nevoilor specifice de protecție ale acestora.”
Ce bine sună. Mișto, nu? Cum ar zice unu și altu.
Mai departe. La ”performanțe” citești: ”Pentru Allianz-Tiriac, obiectivul principal pe termen lung vizeaza cresterea profitabila a afacerilor proprii. Afla mai multe despre activitatea noastra.Desigur, a afacerilor proprii Allianz, cum altfel? Inteligent formulat.
Apoi, textul următor te fură total: ”Allianz-Tiriac este o companie dinamica, pentru care comunicarea si transparenta sunt foarte importante. Descopera cele mai noi informatii despre noi.
La secțiunea ”produse și servicii” mai ai șansa de a te mai lăsa vrăjit încă o dată: ”Indiferent de nevoile tale personale, poti fi sigur ca la Allianz-Tiriac gasesti cele mai bune produse si servicii de asigurare.”
Din păcate, realitatea stă cu totul altfel. Și spun asta din prisma unui client cu o vechime de peste 5 ani la Allianz, interval în care am schimbat 3 consultanți. Primul schimb a avut motive subiective. Al doilea schimb însă a fost activat din inițiativa Allianz, în septembrie 2010, fapt ce a confirmat faptul că au conștientizat rezultatele slabe ale consultantului. Ca urmare, fără să mi se spună anterior modificării, contul meu a fost alocat unui ”specialist cu vechime, foarte serios, foarte profesionist, foarte capabil.”
Ce încântare, iată un nou început.
Ne-am întâlnit, ne-am privit ochi în ochi, am discutat detaliat și am insistat asupra aspectelor care au condus la această modificare de relaționare, am expus cu lux de amănunte nemulțumirile și așteptările mele. Atât noul consultant cât și reprezentantul Allianz din centrală mi-au dat asigurări că totul se va regla și va funcționa perfect. 
Aveam o pretenție destul de minimă, ca să zic așa. Având o poliță de viață cu componentă investițională, doream să fiu informată lunar asupra situației contului. Acest lucru presupune transmiterea pe e-mail a cifrelor și interpretarea acestora. Desigur, că într-un scenariu ideal, care în România nu se aplică, probabil de lene și de evitare a asumării responsabilității, acest lucru ar fi implicat și un interes din partea consultantului, că d-aia este consultant, adică să vină cu remarci, soluții și propuneri, pentru că aceste componente investiționale sunt de fapt variabile și implică și factori de risc. Ori rolul consultantului ar fi și acela de a urmări factorii de risc, pentru că el are pregătirea necesară și este și plătit la o adică din taxele care mi se iau mie pentru administrarea fiecărei polițe. 
Din păcate, această relație simplă de comunicare nu funcționează și constat acum, după 5 luni de așteptare, că poziția Allianz este:
1. tăcere absolută
2. ignorare
3. finally, transmitere informații.
4. transmiterea unei polologhii jenant de publicitare despre interesul pe care și l-ar da compania pentru binele clienților săi și, puțin simplificat: ”ia mai du-te și singur de ia-ți informațiile de pe site, învață să citești și să interpretezi indici și fă-ți singur socotelile, că noi suntem ocupați!”
Când, după 4 luni de tăcere absolută, am trimis un mesaj de reminder consultantului, acesta a spus că a avut niște probleme personale în ultimele 3 luni de zile și practic nu s-a putut ocupa de clienții lui. Și că vai, tocmai intenționa să mă contacteze. Ce să comentez? Că dacă mă uit la taxele lunare pe care mi le reține Allianz pentru tot felul de administrări, mi se face rău!
Din motive de non-comunicare am renunțat deja la polițe pe care le mai întrețineam. Desigur că această nouă situație ar putea fi chiar și subiect de anchetă jurnalistică. Dar nu știu dacă merită să îmi consum energia cu o companie care pe mine una m-a convins de reavoință, nerespectare a unor înțelegeri și dezinteres față de clienți. 
Pe scurt, la momentul actual descriu Allianz în următorii termeni: 
lipsă de transparență, 
        de comunicare, 
absența totală a unui sistem prin care consultanții interacționează la intervale regulate cu clienții din portofoliu, 
indiferență,
lipsă de profesionalism derivată dintr-o non-comunicare și din lungile așteptări la un feed-back la solicitări.
Totul a devenit rece, distant, robotizat, automatizat. Nimănui nu-i pasă, singurul lor obiectiv este să încaseze banii tăi.
Am intrat, din pură curiozitate acum, pe secțiunea ”Consultați politica de reclamații”. Ce credeți că puteți citi acolo?!Echipa Allianz-Țiriac se preocupă permanent de calitate serviciilor și produselor pe care le oferă clienților săi. Comunicarea părerii dumneavoastră este foarte importantă pentru noi deoarece ne oferă prilejul de a identifica potențiale probleme și de a lua măsuri pentru îmbunătățirea relației cu dumneavoastră.” Atenție!  Se pomenește de dorința de a se îmbunătăți RELAȚIA cu clientul! Mai departe:
Apreciem timpul şi efortul depus de dumneavoastră pentru a ne comunica orice sugestie sau motiv de insatisfacţie legat de relaţia cu Allianz-Ţiriac Asigurări.
(.....) 

Vă rugăm să ne transmiteţi datele dumneavoastră de contact şi modalitatea de comunicare preferată astfel încât să vă
putem transmite răspunsul nostru cât mai curând posibil.
Dacă sunteţi client Allianz-Ţiriac Asigurări vă puteţi adresa şi intermediarului dumneavoastră sau celei mai apropiate sucursale.
Cum vom gestiona mesajul dumneavoastră
Vă asigurăm că vom avea în vedere fiecare sugestie sau reclamaţie făcută de dumneavoastră şi vom depune toate eforturile pentru soluţionarea corectă şi eficientă a aspectelor pe care ni le-aţi semnalat. În acest sens:
· vă ascultăm şi vă respectăm punctul de vedere;
· vă confirmăm recepţionarea mesajului dumneavoastră telefonic sau pe email în maxim 2 zile lucrătoare de la înregistrarea acestuia;
zău?!
· vă vom transmite numele, poziţia şi datele de contact ale persoanei care se va ocupa de rezolvarea solicitării dumneavoastră;
· vom face toate eforturile pentru a răspunde solicitării dumneavoastră în maxim 5 zile lucrătoare;
· în cazul în care soluţionarea reclamaţiei dumneavoastră necesită mai multe investigaţii şi nu o putem onora în termenul de 5 zile lucrătoare, aceasta va fi semnalată managerului de departament responsabil pentru analiză şi soluţionare;
· în cazul reclamaţiilor de o complexitate deosebită şi care implică un termen de rezolvare extins, la fiecare 10 zile lucrătoare vă vom informa asupra stadiului în care se află reclamaţia dumneavoastră;
· în răspunsul final vă vom comunica în mod clar atât decizia adoptată cât şi motivele care au stat la baza acesteia.
Vă suntem recunoscători pentru toate sugestiile transmise pentru că acestea stau la baza unei relaţii de calitate cu
dumneavoastră, CLIENTUL nostru! 

Vă asigurăm că vom trata toate problemele expuse de dumneavoastră într-un mod corect, transparent şi în concordanţă cu standardele Allianz-Ţiriac pentru a vă putea oferi o soluţie satisfăcătoare.
În cazul în care nu sunteţi pe deplin mulţumit(ă) de răspunsul nostru, vă puteţi adresa Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor:
Adresa: Str. Amiral Constantin Bălescu nr. 18, Sector 1, Bucureşti 011954
Tel: 021.316 78 80/81, 021.316 85 87 (interior 141)
Fax: 021.316 78 64
E-mail: office@csa-isc.ro”