Follow by Email

Donnerstag, 22. Dezember 2011

tupeul

Tupeul are multe variante. Poate că și eu am tupeu și nu-mi dau seama. Cert este că pe mine tupeul, în crasa lui manifestare, mă scârbește și mă uluiește negativ de fiecare dată. 
Directorul financiar al unui grup mare de firme convoacă într-o ședință secretariatele tuturor direcțiilor. Se discuta începutul planificării petrecerii de Crăciun, ceva destul de mare ca și dimensiuni, se pornea de la premiza că vor participa 400-450 de oameni. OK, conceptul, tematica, codul vestimentar, entertainment?
Una dintre doamne propune un moment artistic și vine imediat chiar și cu rezolvarea: ”am eu un grup de colindători, absolut fantastic! Mă ocup eu de asta.”
Propunerea, venind din interior, nu se considera a fi verificată. Eu fiind mai nouă în colectiv, oricum nu aveam multe vorbe de spus la această scenă.
Fapt este că, cu 2 zile înainte de marele eveniment, mă trezesc cu un fel de contract trimis de doamna respectivă. Ea fiind intermediarul și declarând, în urmă cu două luni, că se ocupă de acest aspect al evenimentului, îmi trimitea acum un contract emis de conducătorul grupului de colindători (o asociație culturală de prin Ploiești). ”Păi puii mei, nu ai spus că te ocupi tu de chestia asta? Adică și de contract și de plată și de program, oră, durată etc.?”
Contractul era absolut varză, ca să nu spun halucinant. L-am pieptănat, practic l-am refăcut, am avut grijă să fie semnat, apoi m-am trezit că tot eu trebuie să mă ocup și de plata în numerar a colindătorilor. 
Ce înseamnă tupeul ăsta în viață ..... eu unde dracu mi l-am pierdut?
Momentul artistic a fost penibil, jenant, de cea mai proastă calitate pe care mi-aș fi putut-o imagina. Au venit târziu, îmbrăcați total nepotrivit, extrem de nepregătiți, nu știau, nu se vorbiseră ce să cânte și în ce ordine, nu au folosit cele două microfoane (deși în urmă cu vreo lună ceruseră contactul celui care se ocupa de sonorizarea sălii, chipurile să știe cum să vină pregătiți!), factura și chitanța nu erau pregătite, a trebuit să stau după ei, pe holuri, uite hârtia, ia banii .... ce mai, ceva de prost gust. 
Desigur că mie toată faza cu această propunere nu mi-a fost clară de la început, dar cum nu eram singură responsabilă de organizarea evenimentului, am considerat că lasă, să aducă fiecare un aport. 
După petrecere, misterul s-a elucidat și am aflat cu totul întâmplător: șeful grupului de colindători este fratele doamnei care a lansat și a impus propunerea. Ce să mai comentez? Raportat la calitatea momentului respectiv și la felul cum a procedat colega, aș avea prea multe de comentat, așa că mai bine mă abțin. Mie personal nici măcar nu mi-ar fi dat prin minte, datorită unei educații pe care o am la bază, să procedez astfel. Mie personal mi se pare urât, mic, meschin, lipsit total de etică și deontologie. Și strigător la cer este că astfel de persoane au parte de laude și succesURI.

1 Kommentar:

  1. doar se stie ca "obraznicul mananca praznicul" si in companiile din romania - de fapt de peste tot in lumea asta - daca nu ai tupeu, mori ca portar sau secretara buna la toate, chiar daca mintea te duce de 10 ori mai mult. tupeul frate, e o reala strategie. cine nu il are, e pe jumatate pierdut, mai ales profesional. LA MULTI ANI!

    AntwortenLöschen