10 decembrie a fost o zi năucitoare în Parlament, o culme a mizeriei morale şi a corupţiei puterii.
Parlamentarii au masacrat Codul penal şi şi-au votat un soi de
super-imunitate pentru ei şi pentru primari, care nu vor mai putea fi
acuzaţi şi cercetaţi de procurorii anti-corupţie, nici pentru abuz în
serviciu, nici pentru conflict de interese. Într-o primă reacţie DNA a
remarcat că parlamentarii şi primarii vor putea jongla de-acum
nepedepsiţi cu bani publici, fără ca nimeni să le mai poată imputa ceva.
În plus, cercetarea penală şi procesele a peste 100 de primari şi
viceprimari acuzaţi de diferite forme de corupţie, precum şi acţiunile
judiciare împotriva a 28 de parlamentari sub aceleaşi acuzaţii sunt,
practic, îngropate.
…principala instituţie a democraţiei, Parlamentul, a ajuns să se comporte nu doar imoral, ci, pur şi simplu, antisocial…
Dintr-un singur foc, Parlamentul face scăpaţi şi intangibili sute de borfaşi cu carnet de partid.
Tot ieri, a fost amânată – amânată, deci, nu respinsă –
legea privind amnistierea şi graţierea unor largi categorii de
infractori, condamnaţi la închisoare pe termene de până la 7 ani. Nimeni
nu ştie şi nimeni n-a spus câte mii – sau zeci de mii – de puşcăriaşi
ar urma să fie eliberaţi dacă această lege ar trece. Ea rămâne la
Parlament şi poate fi votată oricând.
Scandalos cum a fost aranjată legea: prin modificări asupra textului făcute în crucea nopţii
de luni spre marţi de către o parte a Comisiei Juridice. Unii membri ai
acestei comisii au pretextat că pleacă acasă, ca să păcălească presa,
apoi s-au întors pe furiş şi au făcut nişte modificări îngrozitoare la
textul care a ajuns apoi în plen. Felicitări colegilor de la Hotnews,
care nu s-au lăsat păcăliţi şi au dat în vileag acest vicleşug.
…societatea e inertă, îndobitocită şi participă, pasiv şi placid, la propria ei jefuire şi batjocorire…
Apropo, poate vă interesează şi că preşedintele Comisiei Juridice,
care a participat activ în cursul nopţii la acel furtişag moral, este
Bogdan Ciucă, un deputat din partidul Conservator, care este cercetat
penal de către DNA. Deci dl. Ciucă a voia să şmenuiască legi care să
facă scăpaţi infractorii, el însuşi fiind suspectat de infracţiuni,
înţelegeţi?
În fine, au mai căzut ieri în Parlament, in extremis, o lege a
minelor care ar fi dat drumul pe şest proiectului Roşia Montană şi o
lege a lobby-ului, care urma să aducă la lumină şi în legalitate ce se
cheamă acum trafic de influenţă.
În 23 de ani de presă, eu unul n-am văzut niciodată aşa un atac
pervers şi mizerabil declanşat în Parlamentul României.
Mizeria-mizeriilor, solidaritatea tâlharilor, victoria borfaşilor
refugiaţi în Parlament – asta a fost ziua de 10 decembrie 2013 în
guvernarea USL.
Suntem într-o situaţie cumplită. Principala instituţie a democraţiei,
Parlamentul, a ajuns să se comporte nu doar imoral, ci, pur şi simplu, antisocial.
Parlamentarii nu mai reprezintă decât frica de propriile caziere, nu
mai au nici o ruşine şi nici o teamă şi sunt în stare să facă zob totul
în jurul lor ca să-şi apere privilegiile, impunitatea şi prada.
Iar societatea e inertă, îndobitocită şi participă, pasiv şi placid,
la propria ei jefuire şi batjocorire. Oamenii tac şi cred că, dacă
ignoră răul, răul va dispărea.
Nu va face decât să crească.
În acest context, merită citat un sondaj publicat de Adevărul, care şi explică, într-o bună măsură, jegul din Parlament şi pasivitatea maselor.
La aproape un sfert de secol de la Revoluţie românii tot nu s-au hotărât: comunismul a fost rău sau bun?
Lipsa unui proces al comunismului, a unei decomunizări a societăţii,
aşa cum a fost denazificarea, după al doilea război, a menţinut naţiunea
în supuşenie imbecilizată faţă de stăpânii şi jefuitorii ei (care, de
altfel, au rămas la putere după ce şi-au schimbat doar părul).
Aproape jumătate dintre români cred că dezastrul total care a fost
comunismul, care a distrus fibra naţiunii, a ucis elitele, a pervertit
simţul moral, a provocat colapsul economic şi a sărăcit neamul, deci
aproape jumătate dintre români cred că a fost mai bine pe vremea
comunismului. Adevărata victorie a regimului comunist asta este. Decenii
pierdute pentru neamul ăsta – în curând se face suta de ani, care se
adaugă altor sute de înapoiere.
PS: Citiţi şi devastatorul articol al lui Mixich, “Cine a învins, Fericitul sau lichelele?“, ca să înţelegeţi mai bine dimensiunea cutremurătoare a tragediei acestei naţiuni.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen